Dintotdeauna tinerii au fost judecați de generațiile mai în vârstă decât ei din motive mai mult sau mai puțin întemeiate. Cei de astăzi sunt, de pildă, judecați grăbit și catalogați drept comozi, dezinteresați, „captivi în TikTok” și în alte rețele de socializare. Contrar tendinței generale, Observatorul de Covasna continuă să vadă altceva în tinerii zilelor noastre. De aceea, redacția OCV a făcut o tradiție din a-i premia pe elevii care dovedesc că generațiile noi nu sunt câtuși de puțin pierdute, ci doar insuficient înțelese. Un tânăr care ne-a convins anul acesta că merită din plin să primească Premiul Observatorului de Covasna pentru excelență în științele socio-umane este Adrian Hagiu, olimpic la istorie și absolvent al Colegiului Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe, în promoția din 2025. Recunoașterea i-am acordat-o în cadrul festivității de sfârșit de an școlar de la CNMV, dar prin acest material dorim să îl aducem în atenția cititorilor noștri pe tânărul care surprinde și prin profunzime și capacitate de analiză a realităților trecute și prezente. Deși se poate crede că, dacă a primit premiul redacției, Adrian a fost un elev de 10 pe linie, realitatea, așa cum o prezintă chiar el, este aceea că parcursul lui școlar a avut urcușuri și coborâșuri. Departe de a fi ceea ce numim un tocilar, Adrian este un adolescent care s-a confruntat cu momente de rătăcire, cu pauze, cu frământări și zeci de întrebări. După o perioadă de „declin” intelectual, cum o numește el, a avut o revelație care l-a determinat să se repoziționeze față de actul de învățare: „Mi-am dat seama că nu eram în locul potrivit. Nu eram atent la ce contează cu adevărat”, a spus el când i-am cerut să povestească ce l-a făcut să încheie „epoca” aceea de declin. Așa am aflat că, ceea ce conta foarte mult pentru el, nu doar ca materie, ci ca spațiu de reflecție era istoria. De ce? Pentru că, prin exemplele pe care le oferă, îi putea preda și o lecție de conduită socială. „Oamenii încep azi să se îmbrace la fel, să gândească la fel. Cu ajutorul istoriei, am realizat că ceea ce te poate individualiza cu adevărat este cunoașterea și empatia”, spune Adrian care, într-o epocă în care „se promovează acceptarea diversității”, observă paradoxul: „Deși se spune că suntem mai deschiși, empatia începe să dispară. Lumea uită să ajute fără să calculeze dacă merită”. Curioasă să aflu care este perioada lui preferată din istorie, i-am adresat lui Adrian această întrebare, iar el a răspuns fără ezitare: secolul al XIX-lea. Și nu pentru romantismul costumelor sau pentru nostalgia trecutului, ci pentru că a fost impresionat de ideile care au mișcat continentul European în mod deosebit: „Secolul al XIX-lea a fost numit secolul națiunilor. Atunci s-au afirmat multe dintre identitățile care ne definesc și azi. Inclusiv în cazul românilor”. Deși crescut în era digitală, când ai fi tentat să crezi că omenirea a uitat să mai trăiască în offline, Adrian alege să se raporteze la istorie ca la o sursă de informare și învățătură profundă: „Astăzi se cam abandonează partea asta umană, cunoașterea. Suntem prea preocupați de cum să facem să ne fie bine mâine și uităm că nu e prima oară când omenirea trece prin haos. De-asta istoria e importantă”. I-am cerut lui Adrian să facă un exercițiu de imaginație și să se închipuie stăpânul absolut al lumii pe care o poate schimba cu o bagheta magică, iar el a răspuns cu o simplitate plină de profunzime: „Le-aș aminti oamenilor că lasă ceva în urmă și că acțiunile noastre nu dispar în vid, de aceea este important să fim atenți la ce lăsăm după noi”. În mod surprinzător pentru un tânăr încă necopt, Adrian vorbește ca un viitor profesor, dovedind cu lejeritate că este o profesie către care chiar are înclinații. Și, da, chiar asta dorește să devină: profesor de istorie, chiar dacă știe că tehnologia și chatboții au toate șansele să înlocuiască predarea cu profesori umani la clasele viitorului. „Să dai mai departe ceea ce știi e un mod de a onora ce ai primit. O moștenire. Un gest de respect față de trecut și viitor”, spune Adrian, care nu se teme de inteligența artificială și susține că e optimist și încă mai crede în oameni și în nevoia lor de a interacționa unii cu alții. Or, într-o societate în care AI-ul amenință meserii, în care algoritmii decid ce vedem și cum gândim, faptul că un tânăr alege să rămână în sălile de clasă și să fie profesor, să vorbească despre cauze, nu doar despre efecte, despre context, nu doar despre fapte, spune multe despre personalitatea și factura lui. Nu e deci de mirare că l-am ales pe el pentru această recunoaștere. De altfel, premiul primit din partea redacției noastre este pentru Adrian o validare tăcută care, așa cum a precizat chiar el, va conta în momentele în care provocările vieții i se vor părea greu de suportat: „Când o să fiu dezamăgit, o să mă uit la diploma asta și o să-mi amintesc că cineva a spus: faci bine ce faci”, spune el cu referire la redacția OCV. Cât despre noi, echipa Observatorul de Covasna, nu putem spune decât că suntem mândri că l-am premiat. Nu pentru că e rar – ci pentru că e dovada vie că generația lui are mai multă substanță decât ne place nouă să credem. Se încarcă...