Bianca Ruța (Bontă) jonglează între două lumi care nu iartă pauze: una corporatistă, în care coordonează proiecte într-o publicație internațională de avocatură, și alta personală, în care crește o familie, construiește Heels of Power, proiectul ei de suflet, și își propune să fie vocea femeilor care refuză să rămână pe planul doi. Tânăra din Sfântu Gheorghe vrea să le amintească femeilor că se pot reinventa fără să se piardă. Nu are o rețetă a echilibrului, ci un „haos organizat” în care își scrie propria regulă: când totul pare prea mult, se oprește, respiră și continuă. În seria noastră dedicată mamelor antreprenoare și celor care construiesc cariere, Bianca e vocea care îți spune sincer: nu ești singură. Și nici nu trebuie să fii. Când o întrebi cum își împarte timpul între rolul de mamă și cel de antreprenor, Bianca râde sincer. Spune că, deși i-ar plăcea să știe totul dinainte, viața de mamă a învățat-o să renunțe la controlul absolut. Nu mai funcționează cu orare rigide, ci într-un echilibru fragil, dar funcțional: un „haos organizat”, în care uneori există o rutină clară, iar alteori improvizația e soluția. Ce faci când simți că totul o ia razna? În astfel de momente, ea spune că soluția e să te oprești și să încerci să schimbi felul în care vezi lucrurile. Își ia câteva clipe de liniște – o cafea bună și un plan. Scrie, prioritizează, elimină. Iar dacă agitația nu trece, pune în picioare o pereche de adidași și iese la alergat. Nu e despre performanță, ci despre a-și limpezi mintea. Este un exercițiu constant de auto-observare: când își dă seama că nu mai face față, cere ajutor. De la partenerul ei, de la familie, de la prieteni. A învățat să nu mai încerce să le ducă pe toate singură. Desigur că își dorește ca Heels of Power să aibă un impact și pentru copiii ei. Să le arate, prin exemplul personal, că poți face orice dacă o faci cu sens. Dar, înainte de toate, proiectul este pentru ea. Pentru echilibrul ei. Pentru a nu se pierde în toată frumusețea și haosul vieții de părinte. Zilele aglomerate, în care copiii cer atenție, emailurile curg, iar cafeaua zace uitată pe masă, nu sunt o excepție, ci o normalitate. Bianca spune că da, uneori plânge. Alteori are nevoie de câteva minute de pauză. Dar învață constant să transforme această copleșeală în recunoștință. Își repetă: „ce bucurie să am copiii ăștia”, „ce noroc să am un job care mă provoacă”. Și, mai ales, a învățat că e în regulă să nu le facă pe toate perfect. Că ajutorul cerut sau primit nu e un eșec, ci o dovadă de înțelepciune. Bianca nu dă lecții, dar are convingeri. Le încurajează pe mame să-și dea voie să viseze dincolo de roluri și rutine, să aleagă proiecte care chiar le aduc bucurie și sens, nu doar sarcini în plus pe o listă deja plină. Urmează și alte povești. Mame care muncesc, visează, obosesc și o iau de la capăt. Rămâi cu noi. Citește și: Mămici între joacă și facturi: Tartán Hilda – părinte și antreprenoare fără pauză Se încarcă...