Se spune că educația poate schimba destine. Unii profesori schimbă chiar lumea. Învățătoare la Școala Gimnazială din Budila, Alexandra Bocîrnea, originară din Întorsura Buzăului, este unul dintre acei oameni care nu doar predau, ci inspiră, construiesc și transformă comunități. Finalistă în Liga Profesorilor Excepționali, o inițiativă a Fundației Dan Voiculescu, Alexandra a reușit să dubleze numărul copiilor care vin la școală într-o comună unde educația era o opțiune incertă. Ce înseamnă „E fain la școală” pentru elevii ei și cum a readus speranța într-o comunitate vulnerabilă? Află răspunsurile din interviul următor. - Hai să începem cu începutul! Cine e Alexandra Bocîrnea? De unde vii, ce vârstă ai și când a început aventura ta în învățământ? Alexandra Bocîrnea este înainte de toate om. La 26 de ani este și învățătoare, un amalgam de idei, curiozitate și bucurii. Deși nu mai locuiesc acolo, cu mândrie spun că vin din Întorsura Buzăului. Aventura mea în învățământ a început în 2020, când, în urma concursului de titularizare, am prins un post la școala din Budila. Alegerea aceasta, deși luată cu multă emoție, avea mai târziu să-mi schimbe tot traseul vieții. - Ce te-a determinat să alegi o comunitate vulnerabilă pentru a-ți începe cariera în educație? A fost o alegere sau o întâmplare cu sens? Fiind un copil crescut la sat, aveam ca obiectiv să aleg o școală din mediul rural, însă nu pot spune faptul că vizam o școală dintr-o comunitate vulnerabilă pentru că priveam cu teamă o astfel de alegere. Tocmai de aceea, alegerea școlii în care activez în acest moment nu a fost nimic altceva decât o alegere rapidă, făcută în câteva minute. - Ce ai simțit în primele luni în școala din Budila? Cum ai perceput realitatea educației în acel context? Începutul a fost foarte greu și am privit cu neîncredere ceea ce se întâmpla în jur. Deși toată lumea părea să știe ce are de făcut, eu mă simțeam neputincioasă și nesigură dacă acționam corect. Acomodarea a durat aproape doi ani, mai ales că era primul meu loc de muncă. Șocul a fost și mai mare din cauza diferențelor mari între această școală și cea unde am făcut practica pedagogică, atât în ceea ce privește elevii, părinții, cât și dotările școlii. - În doar câțiva ani, ai reușit să dublezi numărul de copii care vin zilnic la școală. Cum ai reușit să construiești acest „mediu atractiv, sigur și motivant”? În primul rând, din discuțiile pe care le-am avut cu părinții și elevii din clasa mea, mi-am dat seama rapid că mulți dintre ei proveneau din medii cu puține posibilități materiale, iar lucrul acesta se reflecta și în activitatea de la școală. Am început cu amenajarea sălii de clasă, apoi am continuat cu gândirea unor activități care să fie pe placul lor. Au urmat apoi activitățile extrașcolare, excursiile și tabăra de vară. Rezultatele bineînțeles nu au încetat să apară. - Există un moment anume, un copil anume sau o situație care te-a făcut să spui: „Da, munca mea chiar schimbă vieți”? Am parte de astfel de momente destul de des, ceea ce trebuie să fac este să deschis larg ochii în jurul meu. Un moment de acest fel, a fost înscrierea în programul Teach for Romania, finalizat între timp, care mi-a adus foarte multă împlinire sufletească, motivație și confirmarea faptului că fac bine ceea ce fac. - Proiectele „Universul binelui”, „Clubul micilor cititori” și „Magazinul clasei” sunt cu adevărat valoroase. Povestește-ne despre unul dintre ele. Voi vorbi despre «Universul binelui», un proiect inițiat în 2021 împreună cu patru colegi profesori din medii defavorizate. Am început cu ateliere de creație gratuite pentru elevii din mediul rural, integrând și elemente de literație. Am organizat campanii caritabile pentru a strânge rechizite, haine, ghiozdane și cărți, pe care le-am donat școlilor care aveau nevoie. Deși în prezent timpul ne limitează, continuăm să organizăm anual Tabăra de vară în satul Roșia Nouă, Arad, și sperăm să reluăm activitățile extinse, având în vedere impactul lor. - Motto-ul tău este „E fain la școală”. Cum ai ajuns la el și ce înseamnă concret, în fiecare zi, pentru copiii tăi? Motto-ul meu a venit extrem de natural, fiind o replică pe care o foloseau copiii, dar pe care am preluat-o și eu de la ei. După o activitate care le-a plăcut foarte mult sau la finalul zilei, îi auzeam spunând: „Doamna, ce fain e la școală!”. Îmi răsunau mereu vorbele acestea, cu o mare însemnătate pentru mine, pentru că reprezentau de fapt o reușită profesională. - Inițiativa „Altfel pentru profesori” este rar întâlnită. Ce te-a inspirat să creezi activități de team-building pentru cadrele didactice? În primul rând pot aduce în discuție faptul că acomodarea mea la această școală a fost ușurată de faptul că am avut oamenii potriviți lângă mine, colegii care m-au ajutat mereu și cărora le voi purta mereu recunoștință. „Altfel pentru profesori” a venit după o perioadă în care cu toții am muncit foarte mult și am simțit că nu am mai avut atât de mult timp să discutăm, să stăm împreună. În cadrul acestei inițiative, am propus două activități: ziua de jocuri de societate pentru profesori și „Budila Express” – o activitate de căutare de comori. - Ce înseamnă pentru tine să fii finalistă în Liga Profesorilor Excepționali? Încă nu realizez că mă aflu acolo, este parcă un vis. Sunt foarte mândră de varianta mea mică, care a căzut de multe ori în încercarea de a-și urma visul. Consider că este o recunoaștere a muncii mele, a eforturilor și a rezultatelor. Această veste a venit într-un moment ideal, ca o încununare a muncii mele, deoarece în această perioadă mi-am luat rămas bun de la prima mea generație. Am trăit foarte intens tot ce mi s-a întâmplat în ultima perioadă, cu multă bucurie și recunoștință. Sunt un om atât de câștigat, mi s-a mai confirmat încă o dată că am o mulțime de oameni extraordinari, cărora vreau să le mulțumesc pe această cale. - Ce le-ai spune celor care pot vota? Ce înseamnă pentru tine fiecare vot? Le-aș fi recunoscătoare dacă ar face această alegere. Știu că reprezintă un efort, chiar și minim, dar care înseamnă timp, adică una dintre cele mai valoroase resurse. Tot lor le-aș propune să facă un exercițiu și să se gândească dacă și-au îndeplinit visul de când erau copii. Fiecare vot reprezintă o șansă de câștig desigur, dar mai mult decât atât, reprezintă un motiv de bucurie pentru mine. Le-aș mai spune că votul reprezintă și un sprijin adus educației din mediile rurale și defavorizate, un semn de apreciere pentru toți profesorii care își duc misiunea aceasta zi de zi, atât de modest, cu multă iubire, generozitate și care pun în copii lumina învățării și a cunoașterii, mai ales acolo unde nimeni altcineva nu reușește să facă acest lucru. *** Alexandra Bocîrnea arată ce înseamnă cu adevărat impactul unui profesor în viața copiilor și a unei întregi comunități. Votul publicului este deschis până pe 18 iulie, iar cei care doresc să o susțină o pot face AICI. Se încarcă...