Ursul brun, între alb și negru
Articolul a fost prima dată publicat în revista OCV/Observatorul de Covasna din 17 - 23 mai Ursul nu este animalul pufos, prostănac și naiv din povești, cum nu este nici fiara de nestăpânit, care trebuie împușcată de îndată ce scoate botul din pădure. Ursul este un animal sălbatic. O bogăție a naturii. Un element prețios al biodiversității. Dar în ultima vreme este și o țintă. Nu doar a vânătorilor sau a ONG-iștilor, ci și a intereselor, a fricii, a lipsei de informații, a manipulărilor, a mass-media chiar, dar și a dezorganizării autorităților. Iar toate acestea contribuie la haosul numit „problema urșilor”. Pentru că Observatorul de Covasna/covasnamedia.ro nu vrea să fie parte din cauză, ci una din soluții, pornește un proiect informativ, amplu, episodic, în care vor fi abordate multiple fațete ale situației. Mai ales că în județul Covasna datele arată o nevoie urgentă de măsuri, pentru că populația de urși este în creștere, la fel și pagubele pe care le provoacă. Dacă în anul 2013 populația de urși a României era cuprinsă în intervalul 5.960 - 6.620 de exemplare, potrivit Ministerului Mediului, raportarea din 2019 (cea mai recentă la care face referire autoritatea centrală), vorbește de 6.400 - 7.200 de urși. La o primă vedere, diferența nu e pare mare. Mai ales că în răspunsul formulat la solicitarea noastră, Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor spune că numărul „s-a menținut în același interval de mărime, cu mici variații, populația fiind considerată stabilă, cu regiuni la nivelul cărora populația de urs este în scădere, dar și regiuni la nivelul cărora populația de urs este în creștere”. Statisticile autorităților din județul Covasna În județul Covasna, însă, datele arată o creștere mult mai accentuată decât la nivel național. Și datele autorităților, nu doar constatările specialiștilor și localnicilor, confirmă acest lucru. În 2013, gestionarii fondurilor cinegetice estimau, potrivit Agenției pentru Protecția Mediului (APM) Covasna, 1.173 de exemplare, iar în 2023, 10 ani mai târziu, statisticile arată un număr aproape dublu, de 2.183. Iar numărul mare nu a rămas, din păcate, neobservat. Dimpotrivă. Am început să auzim de „problema urșilor”, „conflictul om-urs”, ba chiar și de un „dezastru ecologic”. Cu un accent mai puternic după 2016, când s-a interzis vânătoarea la trofeu, iar conflictul dintre vânători, legiuitor și organizațiile de mediu a crescut. A crescut, de asemenea, și numărul cazurilor cu pagube înregistrate la APM Covasna. Analiza pe ultimul deceniu arată că dacă în 2013 au fost 58 de cazuri, în 2023 s-au raportat de peste 6 ori mai multe, adică 365. Tot anul trecut, valoarea pagubelor a trecut, prima dată, de un milion de lei în județul Covasna. În ultimii ani, a variat și numărul intervențiilor înregistrate de jandarmii covăsneni. Dacă în 2021, aceștia au acționat de 345 de ori după apeluri care semnalau prezența urșilor în apropierea zonelor locuite, în 2022 numărul intervențiilor a scăzut, la 148, ca în 2023 să crească din nou, de această dată la 253. Important este să vorbim și despre mesajele RO-Alert. Creșteri sunt și aici, aproape constante, din ce am putut observa în statisticile ISU Covasna. De când a fost implementat sistemul, adică din 2018, au fost peste 570 de astfel de alerte în aproape toate localitățile din județ, dintre care peste 510, adică aproape 90%, emise pentru a anunța prezența urșilor în zonele locuite. Așadar, toate datele oficiale arată că avem o problemă și comunitățile locale sunt afectate. Oamenii, dar și urșii suferă. Ce se întâmplă mai departe Însă, ceea ce vine să spună acest demers jurnalistic este că între alb și negru există și zone de gri. Există chiar și conviețuire pașnică. Pare greu de crezut, dar soluții sunt dacă este și voință să fie aplicate local, personalizat, după particularitățile și nevoile fiecărei comunități. Se poate, în ciuda legislației haotice. În ciuda dificultăților de ordin financiar. Și ceea ce este și mai interesant este că avem exemple de bune practici aproape de noi, mai exact la Băile Tușnad, unde autoritățile și ONG-urile și-au dat mâna și au pus în aplicare un proiect care ar putea fi replicat și adaptat. Include nu doar intervenții eficiente, ci și acțiuni de informare a localnicilor și turiștilor, printr-o aplicație mobilă, dar și diverse evenimente. „Important este ca timpul petrecut de urs în localitate să se micșoreze cât se poate de mult. Dacă stă trei ore, față de o oră, are posibilitate de trei ori mai mare să se întâlnească cu oameni sau să facă pagube. Dacă nu are surse de hrană, nu poate să facă pagube, avem echipe de intervenție active și intervin repede, atunci ursul stă foarte puțin. Iar omul nu se întâlnește cu ursul”, ne-a declarat István Imecs, managerul proiectului, „WatchBear & AdvoCity – urși și oameni pentru viitor comun” din Băile Tușnad, Harghita. Aici, în trei ani, de când s-au derulat în paralel mai multe acțiuni, numărul mesajelor RO-Alert a scăzut de la 220 de mesaje în 2021, la doar 8 în 2023, potrivit spuselor autorităților locale. Aducem în acest demers jurnalistic și un context european, nu doar național, pentru a avea o perspectivă mai largă asupra situației. Explicăm și ce înseamnă Directiva Habitate și de ce este acum în mijlocul unor discuții importante. Dar și de ce e greu de făcut o numărătoare a urșilor cu care să fie de acord și autoritățile, și organizațiile neguvernamentale și vânătorii. O să prezentăm, totodată, și perspective diferite, ca de exemplu povești cu oameni care trăiesc în sate de la marginea pădurii și care nu se tem de întâlnirea cu animalul sălbatic, devenită normalitate. Campania va avea și un ghid de bună practică pentru cei cărora le e dor să iasă în natură, „ca pe vremuri”, fără grija că vor fi atacați de urși. Am testat chiar noi teoria. „Da, într-adevăr, avem o populație mare de urși. Da, produc pagube. Da, se înregistrează atacuri. Dar câte dintre întâlnirile dintre om și urs se termină cu atac? Nu știu, căci nu am întâlnit niciun studiu legat de această problemă, dar estimez că punctajul ar fi de 1 la 1.000”, ne-a spus, când am fost într-o drumeție în apropierea casei sale din Dobolii de Sus, Marton Enikő, iubitoare de natură, licențiată în biologie la Universitatea Babeș-Bolyai, fostă angajată la APM Covasna. Un posibil răspuns la întrebarea „de ce ursul?” ni-l dă și dr.ing. Mihai Pop, în raportul științific „O analiză sistematică a factorilor sociali și de peisaj ai coexistenței om-faună sălbatică (URBANWILD)”, publicat în 2022. „Atenția noastră și prin urmare a factorilor de decizie este orientată dominant către acele specii și acele tipuri de interacțiuni care nu doar că produc un impact negativ, ci sunt mai vizibile publicului, fiind atractive și în discursul public. Perspectiva ce formează prezentul cadru de guvernanță națională și locală este deci una de eliminare/reducere a riscurilor asupra sănătății umane (rănire, transmitere de boli), a pagubelor (culturi, animale domestice), disconfortului (miros, zgomot, etc.) cauzat de către fauna sălbatică care utilizează permanent sau doar ocazional localitățile (sic)”, scrie în documentul citat. Totodată, prin acest proiect căutăm să aducem răspunsuri clare (pentru că sunt multe și complicate) și la întrebarea: ce interese sunt în spatele poveștii ursului? Trei dintre articole documentate pe acest subiect vor fi publicate pe covasnamedia.ro până la finalul lunii mai. Intenția nu este să ne oprim aici. O să încercăm să derulăm campania până la epuizarea perspectivelor din care poate fi privită și tratată problema urșilor. Aceste materiale sunt realizate în cadrul Burselor Superscrieri, proiect inițiat de Fundația Friends For Friends și susținut financiar în parte de Ambasada Regatului Țărilor de Jos și în parte printr-un grant al Departamentului de Stat al SUA. Se încarcă... .
