polarizarea politică și riscurile pentru siguranța națională a României

Situația politică actuală din România reflectă o divizare profundă a societății, o faliere tot mai accentuată între diferite opinii și grupuri. Autoritățile și analiștii constatată o fragmentare a populației în două Romanii, distincte și adesea opuse, definite după etichete precum "elitist" și "plevei", "proeuropeană" și "antieuropeană", "orientată spre Vest" și "spre Est". Rundele de alegeri locale, parlamentare și prezidențiale, desfășurate pe o perioadă extinsă, împreună cu anularea alegerilor din decembrie 2024, au adâncit această faliere, îndepărtând orice posibilitate de reconciliere.

Unul dintre cele mai discutate subiecte, notează monitorulneamt.ro, îl reprezintă preluarea puterii de către noul președinte al țării, care a acceptat această situație fără însă a oferi o soluție concretă de reunificare. În contextul în care guvernul a fost prelungit și niciunul dintre alți lideri nu a reușit să instaleze un guvern stabil, preocuparea principală a noului șef al statului a fost gestionarea deficitului bugetar, proces care a întârziat promovarea unor reforme importante.

Conform explicațiilor oferite de autor, această divizare nu este doar o percepție, ci o realitate profundă. El afirmă că electoratul a fost radicalizat, iar partidele politice, precum AUR, au fost descrise ca fiind extensii ale vechiului PSD, fiind etichetate ca având o componentă "legionaroidă". Grosu mai notează că, în opinia sa, chiar și PNL și USR ar fi în relație cu vechiul PSD, iar poziționările internaționale și interne sunt interpretate ca fiind influențate de diverse interese și de influențe externe, în special cele ale Rusiei și ale altor actori globali.

Autorul articolului vine cu avertizarea că, dacă această polarizare va fi tratată doar cu soluții de forță, precum declararea stării de urgență sau eliminarea politică a unor partide, riscă să ducă la instaurarea unui nou "lovitură de stat" și la frânarea democrației. El sugerează că adevăratul remediu pentru această situație trebuie să vină din schimbarea mentalității cetățenilor, evitând instrumentalizarea instituțiilor pentru a susține decizii autoritare.

Această analiză critică a situației politice românești amintește de un studiu al filozofului Andrei Marga, care explică cum polarizarea a devenit o componentă a regimurilor prostocratice din țară, fiind alimentată de politici de demonizare și de respingere a oponenților. În același timp, istoricul şi politologul atrage atenția că, de la începutul anilor 2000, mediocritatea și corupția au influențat procesul decizional, favorizând instaurarea unui regim în care politicienii se concentrează mai mult pe eliminarea adversarilor decât pe soluții pentru cetățeni.

De asemenea, se subliniază rolul unor lideri precum Traian Băsescu și Klaus Iohannis în intensificarea acestei polarizări, unde conflictul vine să justifice situații de criză și încălcări ale Constituției. În timpul mandatului lor, s-au realizat astfel de politici, precum schimbări de guvern și control politic asupra justiției, ce au tensionat și mai mult relațiile între diferitele grupări sociale și politice.

Analistul Ezra Klein, citat în acest context, explică că polarizarea este un fenomen natural al sistemelor complexe, dar riscă să degradeze calitatea democrației dacă cetățenii încep să nu mai aibă încredere în candidații și în instituții, preferând să respingă abia după scrutin orice opoziție.

Sursele locale, precum monitorulneamt.ro, atrag atenția asupra faptului că, în condițiile actuale, conflictul politic nu trebuie tratat doar prin măsuri represive. Singurul adevărat antidot rămâne schimbarea mentalității și promovarea valorilor democratice, pentru că, judecând după nivelul emigrației, datoriei publice și procentajului pro-europenilor, România păstrează încă o anumită reziliență, chiar dacă polarizarea politică pare a fi un pericol real.

În final, se consideră că, pentru evitarea escaladării unor conflicte majore ce pot amenința siguranța națională, trebuie intensificate demersurile pentru o democratizare reală, evitând interpretarea și aplicarea deciziilor exclusiv din perspectivă instituțională, pentru că în joc sunt nu doar politici, ci și valorile fundamentale ale societății românești.