Lehamitea se răspândește pe drumurile din România, iar acest fapt nu este inutil deoarece falimentul, lenea și plictiseala par să fie armele unei revoluții tăcute practicată de românii calificați și rămași în țară. Oamenii nu se înrolează în armată, deoarece serviciul militar este greu și inutil, deoarece alții sunt cei care ne apără. De asemenea, mulți români au avut probleme de sănătate când erau mici, motiv pentru care imaginația mea se zbătește la ideea de a oferi șpăgi imense medicilor din Romania care ar avea dreptul să elibereze „dispensele militare”, după cum se numea pe vremuri, "inaptit pentru serviciul militar". Dar dacă această manevră ar deveni obligatorie, cine credeți că ar lucra pentru apărarea țării? Dar, de ce românii nu se implică și în lumea muncii? Se spune că unele companii care își desfășoară activitatea în viitoarele autostrăzi caută cu disperare angajați, dar nu-i găsesc. Câțiva oameni au avut curajul să-și exprime dezacordul față de munca grea din construcții și au declarat: „Plata este mică și munca este grea, așa că prefer să primesc ajutor social și să mă descurc cu el”. Cu alte cuvinte, înțeleg că trebuie să aparținem partidului pentru confortul de a fi leneși și plictisiți în schimbul voturilor lor. În plus, salariul acestor munțători necalificați care lucrează pe autostrăzi este de 1000 de euro net pe lună, plus cazare și, în unele cazuri, mâncare gratuită. Aceasta nu poate fi considerată o sumă mică, deoarece nu mulți angajați în cadrul companiilor importante din țară câștigă atât de mult. Ar trebui să ne simțim mândri pentru munca noastră, chiar dacă nu suntem calificați, și să fim recompensați în mod corespunzător. Atunci, de ce românii nu se îndreaptă către locuri de muncă? Am auzit că mulți doresc să părăsească țara pentru a munci în străinătate, cum ar fi la metroul londonez, unde câștigă între 2000 și 3000 de lire pe lună. Cei care au dorit să plece deja au făcut-o și ei și-au găsit sau nu un loc acolo, iar acesta este problema lor și a familiilor lor. Cei care sunt în vârstă și nu doresc să emigreze, rămân în țară, fiind încă în stare fizică bună, dar refuză un loc de muncă bine plătit și se mulțumesc cu ajutorul social și bârfa din sat, acestea fiind singurele motive pentru care nu se angajează. Prin urmare, pot să cred că sărăcia din România nu este adevărată, la fel ca și munca asiduă a românilor. Realitatea este că văd toate drumurile pline de mașini și cozi nesfârșite la supermarketuri. De asemenea, observăm că stațiunile de pe litoralul nostru sau din alte țări vecine, cum ar fi Grecia, Turcia, Bulgaria sau Ungaria, sunt pline de turiști români. Acestea nu ne amintesc de sărăcie. Mai mult decât atât, există și o forță de muncă care vine din țări mai sărace decât noi pentru a umple gol