Nu a trecut mult timp de când Elon Musk a promis că va lansa „Partidul America”, pentru alegătorii alienați de cele două formațiuni politice majore din SUA. Cu toate acestea, Musk se retrage deja din proiect. După cum a relatat The Wall Street Journal, săptămâna trecută, cel mai bogat om din lume le-a spus aliaților că dorește să se concentreze din nou pe afacerile sale, pe fondul temerilor că îi îndepărtează pe republicanii puternici, pentru că noul său partid ar putea, teoretic, să „fure” voturi de aici. Întotdeauna a fost greu de spus cât de serios era Musk în legătură cu această aventură, se arată într-o analiză a publicației UnHerd. Fost miliardar prietenos cu democrații, a ajuns pe orbita lui Donald Trump după ce a cumpărat Twitter (redenumit X) și a devenit, până în 2024, un donator prolific pentru republicani și campania Trump. Ca ​​recompensă, Trump l-a numit la conducerea DOGE, pe baza promisiunii lui Musk de a reduce cel puțin 2 trilioane de dolari din bugetul federal, sau aproximativ o treime din cheltuielile anuale. DOGE a făcut haos în birocrația federală (în timp ce a aplicat doar reduceri relativ mici) și s-a dovedit nepopular. Relația dintre Musk și Trump, cu egourile lor titanice, nu a fost niciodată construită pentru a dura - reducerile bugetare nu au fost niciodată atât de convingătoare pentru Trump - și s-au despărțit când a devenit clar că șeful Tesla era o povară politică pentru administrație. În ciuda tuturor discuțiilor despre cum s-au confruntat în legătură cu creditele fiscale, lovitura fatală pentru Musk a fost probabil legată de alegerile aprins disputate pentru un loc la Curtea Supremă de Stat din Wisconsin. Musk a cheltuit mult pentru a-l susține pe candidatul republican și chiar a făcut campanie pentru el personal, dar candidatul democrat a câștigat oricum cu ușurință. Pentru Trump, asta a fost o rușine. Așadar, oferta unui terț a fost probabil o încercare jalnică a lui Musk de a se consola. Totuși, scurta existență a Partidului America - în ciuda disponibilității fondatorului său de a investi sume uriașe în proiect - aruncă lumină asupra motivului pentru care politica cu terți reprezintă o provocare atât de mare în Statele Unite. Democrații și Republicanii mențin cel mai longeviv duopol politic din lume. Dintre cele două formațiuni, Democrații sunt partidul cel mai vechi, fondat în anii 1820 de Andrew Jackson și Martin Van Buren pentru a reprezenta fermierii din Sud și Vest, proletariatul emergent din Nord și antreprenorii de pretutindeni care se simțeau excluși de establishmentul din Est. Între timp, Republicanii au fost fondați în anii 1850 ca vehicul pentru Whigii din Nord, Democrații anti-sclavie și Soilers liberi, precum și pentru toți ceilalți care se opuneau sclaviei. De atunci, niciun al treilea partid sustenabil nu a prins rădăcini. Mulți au încercat, desigur, dar fie s-au disipat, fie au fost absorbiți de unul dintre cele două partide majore. O mare parte din acest lucru este structural. Într-un sistem prezidențial uninominal care recompensează, în orice mod, politica cu sumă nulă, vor exista întotdeauna două facțiuni dominante. Colegiul Electoral face ca eforturile terților să fie în mare parte inutile. La alegerile prezidențiale din 1992, miliardarul Ross Perot a obținut aproape 20% din voturile naționale, o sumă semnificativă, împotriva lui Bill Clinton și a lui George H.W. Bush. Într-un sistem parlamentar proporțional, ar fi avut dreptul la acea parte din voturile din parlament; în schimb, nu a câștigat nimic, pentru că nu a putut câștiga niciun stat și, prin urmare, nu i s-au acordat voturi electorale. Ca urmare a legilor privind accesul la vot, care variază de la stat la stat, poate fi foarte dificil pentru terțe partide să mențină o prezență pe termen lung în alegerile locale sau naționale. Să luăm Partidul Verde, un mic partid de stânga, amintit cel mai bine ca un vehicul pentru candidaturile prezidențiale ale lui Ralph Nader (și acuzat că i-a stricat șansele lui Al Gore la alegerile din 2000). În New York, astăzi, Partidul Verde nu mai are o linie de vot. Într-adevăr, în 2024, niciun candidat la prezidențiale al unui partid terț nu a apărut pe buletinul de vot din New York - o premieră în era modernă. Alegătorii au putut alege doar între Donald Trump și Kamala Harris. Cele două partide majore din America sunt remarcabil de maleabile și adaptabile, capabile să supraviețuiască chiar și atunci când servesc, în propriile rânduri, interese regionale și de clasă diametral opuse. În Marea Britanie, Partidul Conservator - cel mai vechi partid din lume, dacă nu chiar cel mai vechi partid continuu - este acum amenințat cu dispariția de mișcarea reformistă a lui Nigel Farage, care afectează profund baza conservatorilor. Dacă lupta din interiorul dreptei din Marea Britanie ar avea loc în conformitate cu regulile și condițiile din SUA, conservatorii ar fi aproape sigur că ar accepta sau coopta Reforma. În esență, asta s-a întâmplat cu Trump: a condus o campanie populistă, de outsider, împotriva establishment-ului republican în 2016 și, în loc să distrugă partidul, pur și simplu l-a refăcut după propria imagine. Păstrătorii vechiului consens republican - agresivitatea politicii externe, austeritatea pro-business - au învățat pur și simplu să-și promoveze agenda folosind retorica trumpiană (și adesea au reușit pentru că populismul lui Trump era superficial). În stânga, o dinamică similară a fost observată și în cazul lui Bernie Sanders, doar că Sanders nu a putut niciodată să învingă establishmentul democrat în același mod. În loc să facă campanie ca un ecologist sau un socialist, Sanders - care nu se identifică drept democrat, dar face parte din grupul parlamentar în Senat - a candidat la alegerile primare democrate din 2016 împotriva lui Hillary Clinton. A câștigat multe state și milioane de voturi și a reușit să se impună ca un lider politic important după alegeri. În urma acestui fapt, Socialiștii Democrați din America au înregistrat o creștere uriașă a numărului de membri și au devenit o forță politică înfloritoare în politica americană. Spre deosebire de Partidul Socialist al secolului XX, DSA nu prezintă candidați pe propria linie de vot. În schimb, DSA pur și simplu susține democrații care se autointitulează socialiști și sunt dispuși să lupte pentru politicile lor. În New York, așa a câștigat Zohran Mamdani. A candidat ca democrat și a învins establishmentul democrat. La fel ca Trump, poate, va putea remodela partidul - cel puțin la nivel local. Ceea ce Musk a înțeles corect este că americanii sunt însetați de alte opțiuni. Ambele partide sunt respinse (în special democrații centriști), iar națiunea nu este atât polarizată, cât polarizată negativ, alegătorii definindu-se atât prin partidul pe care îl denigrează, cât și prin cel pe care îl susțin. Este din ce în ce mai rar să auzi un american declarând cu mândrie că este democrat sau republican. Vechile mașinării politice s-au ofilit. Americanii au o relație mai slabă cu aparatele democrat și republican decât au avut-o vreodată. Pentru a construi o alternativă viabilă, ar fi nevoie de milioane de dolari pentru a asigura accesul la vot și a promova virtuțile noului partid în rândul alegătorilor care sunt încă obișnuiți să voteze doar republicani sau democrați. Și, într-un fel, partidul ar trebui să fie suficient de distinct pentru a evita acuzațiile că pur și simplu sifonează voturi de la democrați sau republicani în sistemul american cu sumă nulă. Aceasta era teama lui Musk - că va ajunge să-i încurajeze cumva pe democrați. Ceea ce Musk probabil nu ar fi înțeles niciodată corect este platforma politică a Partidului America. Musk nu înțelege prea bine electoratul american. DOGE, marea sa obsesie, s-a întors împotriva sa, deoarece chiar și alegătorii republicani de rând s-au răzvrătit împotriva ideii că programele guvernamentale pe care se bazează se confruntă cu reduceri devastatoare. În esență, este un capitalist globalist și chiar și nativismul său este limitat de dorința sa ca lucrători străini cu înaltă calificare să se alăture companiilor sale. O mișcare viabilă a unui terț partid în America ar trebui să unească alegătorii care se simt insuficient deserviți de democrați și republicani. Ce fel de alegător nu este cu adevărat văzut sau servit de niciunul dintre partide? Răspunsul este un populist economic moderat din punct de vedere social sau conservator, un alegător cu o viziune asupra economiei similară cu cea a lui Bernie Sanders, care este mai tradiționalist în ceea ce privește problemele culturale și sceptic față de imigrație. Partidul Republican al lui Trump, în ceea ce privește imigrația, a depășit în mod evident limitele. Americanii voiau ca el să preia controlul asupra frontierei, iar în acest sens a reușit. Dar terorizarea migranților obișnuiți, trimiterea de coafori într-un gulag salvadorian pe viață și retragerea cărților verzi studenților din cauza editorialelor pro-Palestina au fost odioase. Rata de aprobare a lui Trump este în scădere, inclusiv în ceea ce privește imigrația, iar americanii au acum o perspectivă mai prietenoasă asupra imigrației. Un terț partid, în acest scenariu, ar pleda pentru o frontieră mai strictă, dar o cale rezonabilă către statutul legal pentru migranții care respectă legea - compromisul susținut cândva de republicani precum Marco Rubio. Dinamismul Statelor Unite derivă din multiculturalismul său inerent, din capacitatea sa, iar și iar, de a asimila noii veniți. Dacă există un singur politician care ar putea întruchipa cum ar arăta această mișcare teoretică a unui terț partid, acesta este Dan Osborn, fostul organizator sindical care candidează din nou pentru Senat în Nebraska, notează UnHerd. Osborn face campanie ca independent împotriva titularului republican, evitând ambele partide. Este profund critic față de puterea corporatistă, la fel ca Sanders, și simpatizează cu proprietarii de arme din mediul rural, la fel ca un republican. El pledează pentru o frontieră „sigură”. Și are șanse să câștige. Osborn, însă, nu conduce niciun partid politic. Ar putea exista un univers în care o versiune mai sănătoasă a lui Musk încearcă să-și folosească banii pentru a iniția mai mulți candidați asemănători lui Osborn în toată America, construind o mișcare în jurul Partidului America. Acest univers, însă, nu a apărut încă și poate că nu va apărea niciodată. Echipa Roșie și Echipa Albastră sunt aici pentru a rămâne. Citește și: ANALIZĂ Cum s-a păcălit Elon Musk cu MAGA lui Donald Trump și de ce partidul său evaluează greșit America