Un raport recent publicat de Institutele Naţionale de Sănătate (NIH) din Statele Unite susţine că fluorul din apa potabilă la o cantitate de două ori mai mare decât limita recomandată este asociată cu un IQ mai scăzut la copii, scrie News.ro. Guvernul Statelor Unite a publicat săptămâna trecută un raport care leagă nivelurile ridicate de fluor din apa potabilă de un IQ mai scăzut la copii. Raportul, bazat pe o analiză a cercetărilor publicate anterior, marchează prima dată când o agenţie federală americană a stabilit – „cu o încredere moderată” – că există o legătură între nivelurile ridicate de expunere la fluor şi un IQ mai scăzut la copii. Raportul guvernamental al SUA a concluzionat că fluorura prezentă în apa potabilă la un nivel de două ori mai mare decât limita recomandată are legătură cu scăderea IQ-ului la copii. Deşi raportul nu a fost conceput pentru a evalua doar efectele fluorului din apa potabilă asupra sănătăţii, este o recunoaştere izbitoare a unui potenţial risc neurologic generat de nivelurile ridicate de fluorură. Fluorul întăreşte dinţii şi reduce apariţia cariilor prin înlocuirea mineralelor pierdute în timpul uzurii normale, conform Centrului american pentru controlul şi prevenirea bolilor (CDC). Adăugarea unor niveluri scăzute de fluor în apa potabilă a fost considerată mult timp una dintre cele mai mari realizări în domeniul sănătăţii publice din secolul trecut. „Cred că acest raport este cheie pentru înţelegerea acestui risc”, a declarat Ashley Malin, o cercetătoare de la Universitatea din Florida care a studiat efectul unor niveluri mai ridicate de fluor asupra copiilor la femeile însărcinate. Ea l-a numit cel mai riguros raport de acest gen. Mult-aşteptatul raport publicat miercuri provine de la Programul Naţional de Toxicologie, parte a Departamentului de Sănătate şi Servicii Umane. Acesta rezumă o revizuire a studiilor, efectuate în Canada, China, India, Iran, Pakistan şi Mexic, care concluzionează că apa potabilă care conţine mai mult de 1,5 miligrame de fluor pe litru este asociată în mod constant cu un IQ mai scăzut la copii. Raportul nu a încercat să cuantifice exact câte puncte de IQ ar putea fi pierdute la diferite niveluri de expunere la fluor, dar unele dintre studiile analizate în raport au sugerat că IQ-ul era cu 2 până la 5 puncte mai mic la copiii care au avut expuneri mai mari, potrivit The Independent. Începând din 2015, oficialii federali din Statele Unite din domeniul sănătăţii au recomandat un nivel de fluorizare de 0,7 miligrame pe litru de apă, iar timp de cinci decenii înainte intervalul superior recomandat a fost de 1,2. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a stabilit o limită sigură pentru fluorurile din apa potabilă de 1,5. Potrivit raportului, aproximativ 0,6% din populaţia Statelor Unite – aproximativ 1,9 milioane de americani – beneficiază de sisteme de apă cu niveluri de fluoruri naturale de 1,5 miligrame sau mai mari. „Constatările din acest raport ridică întrebări cu privire la modul în care aceşti oameni pot fi protejaţi”, a precizat Malin. Raportul de 324 de pagini nu are o concluzie cu privire la riscurile unor niveluri mai scăzute de fluoruri, fiind necesare mai multe studii. De asemenea, raportul nu a răspuns la întrebarea ce efecte ar putea avea nivelurile ridicate de fluor asupra adulţilor. Asociaţia Americană de Stomatologie, care susţine fluorizarea apei, a criticat versiunile anterioare ale noii analize şi această nouă cercetare. Solicitată să comenteze, o purtătoare de cuvânt a transmis miercuri că experţii organizaţiei încă analizează raportul. Fluorul este un mineral care există în mod natural în apă şi sol. În urmă cu aproximativ 80 de ani, oamenii de ştiinţă au descoperit că populaţia care folosea surse de aprovizionare cu apă, care aveau în mod natural mai mult fluor avea, de asemenea, mai puţine carii, declanşând o campanie pentru a determina mai mulţi americani să utilizeze fluor pentru o sănătate dentară mai bună. În 1945, Grand Rapids, Michigan, a devenit primul oraş american care a început să adauge fluor la apa de la robinet. În 1950, oficialii federali americani au aprobat fluorizarea apei pentru prevenirea cariilor dentare şi au continuat să o promoveze chiar şi după introducerea pe piaţă, câţiva ani mai târziu, a unor mărci de pastă de dinţi cu fluor. Deşi fluorura poate proveni din mai multe surse, apa potabilă este principala sursă pentru americani, spun cercetătorii. Oficialii şi-au redus recomandarea privind nivelurile de fluor din apa potabilă în 2015 pentru a aborda o afecţiune dentară numită fluoroză, care poate provoca pete pe dinţi şi care devenea tot mai frecventă la copiii din Statele Unite. Separat, Agenţia pentru Protecţia Mediului a menţinut o cerinţă conform căreia sistemele de apă nu pot avea mai mult de 4 miligrame de fluor pe litru. Acest standard este conceput pentru a preveni fluoroza scheletică, o afecţiune potenţial invalidantă care cauzează oase mai slabe, rigiditate şi durere. Însă din ce în ce mai multe studii au indicat o altă problemă, sugerând o legătură între nivelurile ridicate de fluor şi dezvoltarea creierului. Cercetătorii şi-au pus întrebări cu privire la impactul asupra fetuşilor în curs de dezvoltare şi asupra copiilor foarte mici care ar putea ingera fluorul din apa în care era pregătit laptele praf pentru bebeluşi. Studiile pe animale au arătat că fluorul ar putea avea un impact asupra funcţiei celulelor neurochimice din regiunile creierului responsabile pentru învăţare, memorie, funcţii executive şi comportament. În 2006, Consiliul Naţional de Cercetare, o organizaţie privată non-profit din Washington, D.C., a declarat că dovezile limitate din China indicau efecte neurologice la persoanele expuse la niveluri ridicate de fluorură. Acesta a solicitat mai multe cercetări privind efectul fluorului asupra inteligenţei. După ce mai multe cercetări au continuat să semnaleze întrebări, Programul naţional de toxicologie a început în 2016 să lucreze la o revizuire a studiilor disponibile care ar putea oferi recomandări cu privire la necesitatea unor noi măsuri de limitare a fluorului din apa potabilă. Au existat proiecte anterioare, dar documentul final a fost amânat în mod repetat, până când, un comitet de experţi a declarat că studiile disponibile nu susţin concluziile unui proiect anterior. „Deoarece fluorul este un subiect atât de important pentru public şi pentru oficialii din domeniul sănătăţii publice, a fost imperativ să depunem toate eforturile pentru a obţine date ştiinţifice corecte”, a declarat Rick Woychik, director al Programului Naţional de Toxicologie. Malin a recomandat ca femeile însărcinate să-şi reducă aportul de fluor, nu numai din apă, ci şi din anumite tipuri de ceai. De asemenea, cercetătorul susţine discuţiile la nivel politic cu privire la posibilitatea de a solicita conţinutul de fluor pe etichetele băuturilor.