Părinți din Coreea de Sud își petrec timpul în celule pentru a-și înțelege copiii izolați
Update cu 11 luni în urmă
Timp de citire: 6 minute
Articol scris de: Andrei Miroslavescu

Părinți din Coreea de Sud își petrec timpul în celule pentru a-și înțelege copiii izolați
Tot mai mulți părinți din Coreea de Sud aleg să treacă printr-o experiență inedită la "Fabrica de fericire", sperând să-și înțeleagă mai bine copiii care trăiesc în izolare socială, relatează BBC. Aceștia petrec timp în celule mici izolate, fără acces la telefoane sau laptopuri, și au drept companie doar pereții goi și o uniformă albastră de închisoare. Singurul contact cu lumea exterioară este reprezentat de o gaură de alimentare în ușă.
Participanții la acest program trăiesc o "experiență de detenție" pentru a înțelege condițiile de izolare ale propriilor copii. Mulți dintre ei au un copil care s-a retras complet din societate și au venit să experimenteze izolare pentru a dobândi o mai bună înțelegere a situației lor.
Fenomenul, cunoscut sub termenul de "hikikomori", își are originile în Japonia anilor 1990 și descrie tineri care se retrag din viața socială. Un sondaj realizat de Ministerul Sănătății și Protecției Sociale din Coreea de Sud a arătat că peste 5% dintre tineri, cu vârste între 19 și 34 de ani, se izolează. Această cifră indică aproximativ 540.000 de persoane aflate într-o astfel de situație.
Începând din aprilie, părinții urmează un program educațional de 13 săptămâni, administrat de ONG-urile Korea Youth Foundation și Blue Whale Recovery Centre. Scopul este de a-i învăța pe părinți să comunice mai bine cu copiii lor izolați. Programul include trei zile într-o instituție din provincia Gangwon, unde participanții locuiesc în camere similare cu celulele de izolare.
Jin Young-hae, al cărei fiu s-a izolat în dormitorul său de trei ani, a început să înțeleagă mai bine "închisoarea emoțională" a copilului său de 24 de ani după ce a trecut prin propria experiență de izolare. "M-am întrebat unde am greșit... este dureros să te gândești la asta," mărturisește ea. "Dar, reflectând, am obținut o claritate."
Fiul lui Jin a avut întotdeauna abilități, dar a fost adesea bolnav și a avut dificultăți în menținerea prieteniilor, dezvoltând și o tulburare alimentară. După ce a început universitatea, a părut să se descurce bine timp de un semestru, dar apoi s-a retras complet și refuză să discute problemele sale.
Park Han-sil, o altă participantă, s-a înscris în program pentru fiul său de 26 de ani, care a întrerupt orice comunicare cu lumea exterioară acum șapte ani. Deși a încercat să-l ducă la consilieri și medici, fiul ei a refuzat tratamentele și a devenit dependent de jocurile video. Park a înțeles că "este important să accepte viața copilului său fără să-l forțeze să se conformeze unui anumit tipar."
Conform studiilor realizate de Ministerul Sănătății și Protecției Sociale, principalele motive pentru retragerea socială a tinerilor includ dificultățile în găsirea unui loc de muncă, problemele relaționale, problemele familiale și cele de sănătate. În contextul unei rate ridicate a sinuciderilor, guvernul sud-coreean a elaborat un plan pe cinci ani pentru combaterea acestei probleme, incluzând controale de sănătate mintală finanțate de stat pentru tinerii între 20 și 34 de ani.
Experiențele din Japonia au arătat că primii tineri care s-au izolat în anii 1990 au dus la o generație de adulți dependenți de părinți mai în vârstă, ceea ce a provocat greutăți financiare și depresie pentru aceste familii.