România dispune în acest moment de o rezervă militară îmbătrânită, alcătuită din mai mulți ofițeri decât soldați sau gradați. Capacitatea României de a-și reclădi rezerva cu un număr suficient de persoane apte fizic și cu experiență militară depinde de viteza cu care parlamentul va adopta în acest an noile legi ale apărării, decizia alocării de sume suplimentare la bugetul MApN pentru instruire precum și de pregătirea infrastructurii (exemplu: crearea de spații noi în cazărmi pentru putea caza, la nevoie, zeci de mii de posibili rezerviști). Un proces care ar putea dura ani de zile. Asta, în cazul fericit în care refacerea rezervei ar începe fix azi și în condițiile în care România stagnează deja la acest capitol de mai bine de 7 ani, cu un război la graniță care durează deja de doi ani și în care armata rusă a lui Putin are în acest moment șanse mai mari de victorie împotriva armatei ucrainene. În aceeași zi în care Klaus Iohannis declara că e nevoie de noi recruți în armată, MApN scotea în poligonul de la Smârdan rezerviști militari de 45-50 de ani să tragă cu Kalașnikovul în niște ținte de carton, în cadrul unui „exercițiu de mobilizare”. Aici suntem. Nu mai este niciun secret că numărul și calitatea rezerviștilor armatei române se subțiază pe zi ce trece și, dacă nu se adoptă rapid nicio măsură concretă, singura modalitate de refacere rapidă a rezervei - în condițiile în care situația de pe frontul din Ucraina nu arată deloc bine în aceste zile - o reprezintă mult-hulita armată obligatorie. Din informațiile și sursele publice, armata română numără în prezent în jur de 70-80.000 de militari. Pe lângă trupele active, România trebuie să dispună concomitent de o rezervă militară care să poată fi mobilizată rapid în caz de stare de asediu ori de război. Conform legii, rezerva României e împărțită în două mari categorii principale: rezerva operațională și rezerva generală. Practic, cei din rezerva „operațională” sunt primii „chemați” în caz de mobilizare generală și care, în stare de război, ar trebui să intre în luptă pentru completarea pierderilor unităților angajate în prima linie. Rezerva operațională numără în prezent în jur de 55.000 de persoane (din informații și declarații publice, întrucât MApN nu a publicat până acum date precise în acest sens). Deși cifra pare una relativ satisfăcătoare, în realitate vorbim despre o rezervă „îmbătrânită”, compusă din militari trecuți în rezervă ori persoane care au făcut armata până în 2007 (când s-a renunțat la stagiul militar obligatoriu), practic persoane de peste 40-50 de ani și chiar de peste 55 de ani, în unele cazuri. „Soldații gradați în rezervă se mențin în evidență până la 55 de ani - e vorba aici despre cei care au satisfăcut stagiul militar până în 2007. De asemenea, soldații gradați profesioniști rămân (în evidență) până la 55 de ani. Cadrele militare (ofițerii) în activitate și cele în rezervă pot rămâne în evidență până la 63 de ani”, a declarat pentru Digi24.ro, generalul în rezervă al armatei române, Virgil Bălăceanu, în prezent președintele Asociației Ofițerilor în Rezervă din România (AORR). Bun, am lămurit ce e „rezerva operațională”. Ce înseamnă „rezerva generală”? „Totalul populației masculine cuprinse între 20-55 de ani, asta reprezintă rezerva generală. E grupul mare de referință”, a explicat analistul militar Claudiu Degeratu, într-o declarație făcută pentru Digi24.ro. Conform legii, „rezerva generală cuprinde cetăţenii încorporabili şi rezerviştii care nu fac parte din rezerva operaţională”. Ce rezerviști nu fac parte din rezerva operațională? Ei, aici lucrurile încep să se nuanțeze. Să le luăm pe rând. Conform legii 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare, „la declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea stării de asediu, îndeplinirea serviciului militar în calitate de militar în termen ori rezervist concentrat/mobilizat devine obligatorie pentru bărbaţii cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani, care îndeplinesc criteriile pentru a îndeplini serviciul militar”. Cu alte cuvinte, toți cetățenii care au între 20-35 de ani în momentul declarării mobilizării ori a stării de război intră automat în colimatorul MApN. Explicația: vorbim despre „grupa de vârstă” care, din punct de vedere fizic este cea mai „aptă” să lupte, la o adică, în linia întâi. Exemplul 1: Dacă ai 28 de ani (te încadrezi astfel în categoria 20-35) și nu ai pregătire militară, ești considerat un „cetățean neinstruit”, care face parte din „rezerva generală” și care poate fi mobilizat imediat la declararea mobilizării/stării de război. Odată înrolat, vei fi supus apoi unui program de instrucție de câteva luni, similar cel mai probabil cu cel prin care au trecut recruții mobilizați în Ucraina. După care, ești la efectiv la „mila” armatei, care va decide dacă te trimite la o unitate combatantă sau nu. Exemplul 2: Ai 33 de ani și ai pregătire militară (ești unul din puținii rezerviști voluntari - circa 3.000, conform lui Virgil Bălăceanu - ai armatei române care au trecut prin acest program de instruire). În acest caz, faci parte din rezerva operațională și ai șanse să vezi prima linie. Ce se întâmplă cu cei între 18-20 de ani? Momentan, conform legii, aceștia nu pot fi mobilizați „din oficiu”, dar „la cerere, aceştia pot fi încorporaţi imediat după împlinirea vârstei de 18 ani”. Cu alte cuvinte, aceștia se pot înrola doar voluntar, pe bază de „cerere”. „La 18 ani intri în evidența armatei, chiar dacă n-ai făcut armata. Ministerul de Interne trimite la MApN lista cu cetățenii care au făcut 18 ani și intri deja în evidența armatei”, a spus Claudiu Degeratu. Aici e aproape ca la loterie. În primul rând, e greu de făcut o defalcare pe criterii și categorii de vârstă vs. șansele de a fi mobilizat. Ori, poate aceste criterii se află în niște dosare clasificate care nu au fost făcute public. Sau poate nu există nicăieri și se vor trasa abia la „momentul zero”. „Aici mai e un aspect: discutăm toate acestea la timp de pace. În vreme de război, toate aceste legi se pot schimba”, a spus Claudiu Degeratu. S-ar putea să fie nevoie de experți în comunicații și să fie cineva în vârstă de 45 de ani de care să aibă nevoie. Și atunci îl mobilizează”. „Când vorbim despre refacerea rezervei, nu trebuie să ne gândim numai la vârste foarte tinere. Media de vârstă a forțelor din ambelor tabere care duc războiul din Ucraina e de peste 40 de ani”, a spus generalul în rezervă Virgil Bălăceanu. Rezerviștii care au făcut armata obligatorie până în 2007 sunt ținuți în evidență până la 55 de ani (dacă au terminat ca gradat/soldat) sau până la 63 de ani (dacă au terminat ca ofițer în rezervă). „Dacă sunteți locotenent în rezervă, rămâneți în evidența militară, rezervă operațională, dacă aveți ordin de chemare în livretul militar, până la 63 de ani”, a spur președintele AORR. Bun, ce poate să facă un individ de 60+ ani pe câmpul de luptă, fie el și „ofițer”? „Dacă are 62 de ani, depinde și ce funcție îndeplinește. Dacă la 62 de ani (ofițerul rezervist) ajunge în linia întâi să comande un pluton, e mai dificil, dacă e trecut însă într-o structură de sprijin sau administrativă, nu e o problemă”, a spus generalul Bălăceanu. „Nu trimiți un om de 57 de ani în prima linie, dar poate să asigure partea de logistică”, a adăugat comandorul în rezervă al armatei române, Sandu-Valentin Mateiu. „În NATO e celebră ideea că pentru un militar din față, care luptă, în spate trebuie să ai minimum doi care să asigure eficiența ăstuia în luptă, de la mentenanța tehnicii, la logistică și aprovizionare”. Nu știm precis care va fi „soarta” rezerviștilor din categoria 55-63 de ani (legea, cel puțin, nu e foarte clară în acest sens: îi mobilizăm doar pentru că „au făcut armata” acum 20 de ani? ca să ce? unde îi trimitem? etc.), iar șeful AORR consideră că această problemă „trebuie rezolvată la MApn”. Legea 446/2006 prevede, în același timp, mai multe criterii în baza cărora un cetățean poate scăpa de încorporare. „Sunt condiții legate de starea socială: dacă ai 40 de ani și ai o boală cronică, ești scos de tot din rezerva generală. Dacă ai doi copii minori, sau doi părinți pensionari, la fel”, a exemplificat Claudiu Degeratu. „Rezerva noastră nu e doar îmbătrânită, dar sunt mai puțini soldați și mai mulți ofițeri și subofițeri în rezervă. Avem prea puțini luptători. Avem ofițeri mai mulți, că s-au tot adunat, au ieșit la pensie. Nouă ne trebuie să aducem mai mulți soldați și gradați pe care să-i pregătim și să-i folosim ca luptători în caz de nevoie. Când discutăm despre cei 50.000 de rezerviști, de fapt ei sunt foarte mulți cu grade mari, care nu-s buni de soldați și luptători”, a explicat analistul militar Degeratu. Prioritatea o reprezintă în acest moment punerea la punct a acestei rezervei operaționale, formată din cetățeni care au o stare medicală și o o vârstă care să îi facă apți pentru a fi „luptători”, capabili să intre imediat în cadrul unor unități și să desfășoare acțiuni militare. „Ce ne interesează pe noi e să determinăm rezerva operațională care e gata, e pregătită să intre cât mai repede în dispozitiv, în sistemul defensiv, atunci când e nevoie de ea. Ne interesează care ar fi obiectivul armatei de a pregăti rezerva operațională. Or, asta nu știm”, a mai spus Claudiu Degeratu. Analistul a apreciat că România are nevoie în acest moment de o rezervă operațională „foarte bine pregătită” de mini mum 20-25.000 de militari bine pregătiți - echivalentul a cel puțin unei divizii. Deși MApN nu face publice cifrele reale referitoare la starea rezerviștilor armatei române, Degeratu a apreciat că acest obiectiv „minim” de cel puțin 20.000 de rezerviști gata de luptă nu este atins în acest moment. „Dacă ne uităm la numărul de locuri alocat pe an pentru rezerviști, armata oferă cel mult 2-3.000 de locuri, care nici alea nu sunt ocupate. În ritmul ăsta vă dați seama că nu se poate completa niciodată rezerva aia operațională, nu se poate completa o rezervă cu 2.000 de locuri pe an. Dacă vorbim despre miniumu 20.000 de soldați, asta înseamnă ani de zi, nu mai e fezabil în condițiile actuale de securitate din Europa”, a spus Degeratu. Expertul militar Sandu-Valentin Mateiu a dat exemplul Finlandei, o țară care la o armată regulată ce numără 23 de mii de militari, are o rezervă de 223.000 de militari. „Rezerva e de 10 ori cât armata la timp de pace, dar trebuie să ne gândim că Finlanda are o frontieră de 1.000 de kilometri cu adversarul său posibil, rusia”, a spus Mateiu. În privința României, comandorul în rezervă a adăugat că rezerva trebuie gândită și configurată în funcție de numărul de brigăzi pe care le are armata română - 14 în prezent, „Avem 14 brigăzi, cred că se va gândi în funcție de acestea, câte sunt necesare în situație de criză, de război, ce brigăzi intră în eșalonul doi, care sunt specializate. Rezerva trebuie adaptată, în sensul că unii îi trimiți la infanterie, alții la infanterie specializată, alții la tancuri. În principal, majoritatea va fi la forțele terestre, deși și aviația trebuie să aibă grijă cum își creează rezerva de piloți”, a spus Sandu-Valentin Mateiu. Problema e una de resurse și prioritizare a acestora: cât se alocă pentru armata regulată și înzestrare, cât se alocă pentru pregătirea rezervei. Apoi, măsurile legislative trebuie sincronizate cu pregătirea infrastructurii: recruții mobilizați trebuie să aibă asigurată cazarea, să aibă spații de dormit, de luat masa etc.